AUTOR:
Prof. Nedelcu Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 3, Moreni
Printre greșelile frecvente ale limbii române se numără și folosirea pleonasmului. Există o serie de pleonasme folosite des din dorința de a fi cât mai bine înțeles, convingător în exprimare și de a sublinia o anumită idee.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, pleonasmul este “O eroare de exprimare care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii sau propoziții cu același sens”.
Într-un pleonasm există două tipuri de greșeli: fie sunt două cuvinte care au aceeași semnificație, fie sunt două cuvinte în care unul dintre ele îl înglobează pe celălalt și îi subînțelege celuilalt explicația.
În funcţie de context şi de intenţie, pleonasmul poate reprezenta fie o greşeală de logică sau o stângăcie de exprimare,pentru că aduce redundanţă în transmiterea informaţiei, fie o figură de stil, îndeplinind acelaşi rol ca repetiţia retorică.
Lingviştii spun că pleonasmele apar din cauza necunoaşterii etimologiei cuvintelor. O altă cauză ar fi nerecunoaşterea sensului cuvintelor împrumutate.
Tipologia pleonasmului a fost abordată din perspective diferite. În general, accentul cade asupra pleonasmelor lexicale, evidențiate în dicționarele de pleonasme sau în manualele școlare de limba română de tipul: autoportret propriu, biografia vieții, epilog final, caligrafie frumoasă, garderobă de haine, hit de succes, manuscris de mână, mijloace mass-media, ortografie corectă, persoană VIP, a prefera mai bine, a preveni dinainte, procent la sută, protagonist principaletc.
În funcție de relația semantică dintre elemente, pleonasmele pot fi totale, când termenii se suprapun integral , ca de exemplu: ezitare șovăielnică, tentativă de încercare și parțiale, dacă coincid semantic doar anumite componente din structura pleonasmului , de pildă: conviețuiesc împreună, hemoragie de sânge etc.
În multe situații, repetarea unei idei se explică prin nevoia vorbitorului de a adăuga o marcă afectivă, în scop lămuritor sau persuasiv. Formulări ca Am văzut cu ochii mei., Am auzit cu urechile mele. nu sunt considerate pleonasme, iar construcțiile de tipul Ieși afară!, Taci din gură! sunt acceptabile ca formule mai ferme de exprimare a unui ordin. De altfel, structurile a vedea cu ochii săi, a auzi cu urechile sale, a îngheța de frig, a urca sus, a coborî jos sunt împrumuturi din limba franceză, intrând în uzul limbii române cu această formă.
În concluzie, bogăția lingvistică nu este întotdeauna demnă de condamnat, reprezentând o caracteristică a facultății de limbaj. Spre deosebire de pleonasmele intolerabile, neplăcute, care constituie abateri, afectând structura logică a mesajului, pleonasmele tolerabile își găsesc explicația în modul lor de utilizare și nu trebuie considerate greșeli de exprimare.
Articol publicat în Revista Demersuri Creative nr. 57/ martie – aprilie 2023
Bibliografie
• Căpălnășan, Emina, Limba română de a(stă)zi, Iași, Editura Junimea, 2019.
• Dragomirescu, Adina, Nicolae, Alexandru, 101 greșeli de lexic și de semantică. Cuvinte şi sensuri în mişcare, București, Editura Humanitas, 2011.
• Uritescu, D. N., Greșeli de exprimare, vol. I, București, Editura Steaua Procion, 1999.
Lasă un răspuns